Născut în 1965 la Riga, Letonia, Alvis Hermanis a fost recent numit printre cele zece cele mai influente personalități de teatru european a ultimei decade de către DU Magazine, revistă elvețiană pentru artă și cultură. Domnul Hermanis lucrează în prezent cu marile companii de teatru europene, printre care Burgtheater Viena, Berlin Schaubuehne Berlin, Münchner Kammerspiele și Schauspielhaus Zürich; dar şi cu opera, inclusiv La Scala Milano, Opera de Stat din Berlin, și La Monnaie Bruxelles.

A pus în scenă spectacole de operă la Salzburg Festspiele începând cu 2012, și va continua şi în stagiunea 2016. Punerea sa în scenă cea mai recentă a fost Trovatore cu Placido Domingo și Anna Netrebko în 2014. Ultimele sale premiere de operă au fost „La Damnation de Faust” la Opera de Paris, cu Jonas Kaufman, în decembrie 2015 și „I due Foscari” cu La Scala Milano, cu Placido Domingo în februarie 2016. În 2018, va regiza o nouă montare a „Lohengrin” la Festivalul Wagner din Bayreuth. Producțiile de teatru ale domnului Hermanis au fost prezente la festivaluri de teatru majore, de la Avignon la Edinburgh, şi s-au aflat în turnee în peste 40 de tari. Numeroasele sale premii includ Europe Prize New Theatre Realities, Premiul Stanislavski, două premii Masca de Aur (Moscova), Max Reinhardt Pen (Salzburg Festspiele), Premiul Nestroy Preis (Austria) şi Premiul Wolf Konrad (Germania). Director artistic al Teatrului New Riga din 1997.

Ariane Mnouchkine, s-a născut pe 3 martie 1939 la Boulogne, este regizor și director al Théâtre du Soleil, pe care l-a fondat în 1964 împreună cu prietenii săi de la ATEP (Asociația Teatrală a Studenților din Paris). În 1970, Théâtre du Soleil produce spectacolul 1789 la Piccolo Teatro din Milano, unde Georgio Strehler găzduiește și susține cu încredere tânăra trupă. Aceasta își stabilește sediul la Cartoucherie, vechi sit militar abandonat și izolat din pădurea Vincennes, la periferia Parisului; locul îi permite să extindă noțiunea de teatru, văzându-l ca pe ceva mai mult decât o simplă instituție arhitecturală, un spațiu privit mai degrabă ca un adăpost decât ca un edificiu teatral, într-o epocă în care transformările urbane în Franța bulversează profund locul omului și al teatrului în oraș. Théâtre du Soleil găsește în acest loc instrumentul concret de creare atât a teatrului elitist cât și a celui popular. Scopul era, încă din acea epocă, de a stabili noi raporturi cu publicul și de a se deosebi de teatrul burghez pentru a face un teatru popular de calitate. Astfel, încă din 1970, trupa devine una din companiile marcante ale Franței, atât prin numărul de artiști cu care lucrează (mai mult de 70 de persoane pe an), cât și prin reputația la nivel național și internațional. Atașată de noțiunea de ”trupă de teatru” ca familie, Ariane Mnouchkine stabilește o etică specifică bazată pe reguli elementare: toată lumea lucrează la toate nivelurile, toată lumea primește același salariu și tot personalul este implicat în buna funcționare a teatrului (întreținerea cotidiană, primirea publicului în timpul reprezentațiilor, etc). Théâtre du Soleil este unul dintre puținele teatre din Europa care mai funcționează astfel. Aventura Teatrului du Soleil a continuat de-a lungul a peste 40 de ani grație loialității și afecțiunii unui public numeros atât în Franța cât și în străinătate. Parcursul său este marcat de chestionarea constantă asupra rolului și a locului pe care-l ocupă teatrul în societate și a capacității sale de a reprezenta epoca actuală. Acest angajament în abordarea marilor întrebări politice și umane, din punct de vedere universal, este strâns legat de căutarea marilor formule teatrale și de confluența artelor din Orient și Occident.

„Un reper al Teatrului Mondial, directoarea Théâtre du Soleil Paris, Ariane Mnouchkine primeşte această stea pentru fenomenul comunitar unic creat în domeniul teatrului şi al filmului şi pentru excelenţă în dialogul între artişti şi culturi. Din partea doamnei Ariane Mnouchkine, Jean Jacques Lemetre participă la ceremonie.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: BRD Groupe Société Générale

Născut în Erlenbach lângă Zurich, Christoph Marthaler a studiat flautul şi oboiul înainte de a se îndrepta spre teatru. Muzica rămâne o prezență puternică în montările sale, nu numai în cazul numeroaselor opere regizate (incluzând influenta punere în scenă a Tristan si Isolda la Festivalul Bayreuth în 2005), dar, de asemenea, prin importanţa oferită ritmului și duratei momentelor în lucrările sale teatrale, și prin însemnătatea - fără a vorbi de eclectismul hilar – conferit muzicii în piesele sale de scenă.
În 1991 a început să lucreze cu scenografa Anna Viebrock care creează „zone de joacă”, întinerind spații neapreciate, cum ar fi sălile de așteptare plicticoase şi cafenelele banale, unde işi expune poezia de scenă destabilizatoare.
Operele acestui artist prolific - a regizat peste 70 de piese - includ Subjective Tragedy/Faust, O tragedie subiectivă bazată pe versiunea lui Pessoa a poveștii (1992), școala lui pentru politicieni Die Stunde Nul oder die Kunst des Servierens /Ora zero sau arta servirii (1995), Kasimir und Karoline/Kasimir şi Karoline de Ödön von Horváth (1996), Riesenbutzbach, A Permanent Colony/ Riesenbutzbach, o colonie permanentă (2009), Papperlapapp (2010, pe când activa ca artist asociat la Festivalul de la Avignon) și Meine Faire Dame, ein Sprachlabor (My Fair Lady, un laborator de limbă, 2012 ). A primit numeroase premii, inclusiv Prix Europe: New Theatrical Realities în 1998 și Leul de Aur la Bienala de la Veneția în 2015.

Declan Donnellan, născut în 1953, este regizor de film, teatru, autor și cofondator, împreună cu Nick Ormerod, al companiei de teatru Cheek by Jowl, cât și director asociat al Teatrului Naţional din Londra. Lui Declan Donnellan i s-a oferit o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru excelenţa creaţiei sale şi pentru dialogul pe care l-a făcut posibil între artiştii culturilor europene. De la înființarea Cheek by Jowl, Donnellan a regizat pentru companie zeci de producții care continuă să fie jucate în întreaga lume. Spectacolele sunt realizate în trei limbi: engleză, rusă și franceză. Ca director asociat al Teatrului Național din Londra, a montat Fuenteovenjuna, Sweeney Todd, The Mandate și ambele părți din Angels in America. A fost invitat de Claudio Abbado să monteze Falstaff la Salzburg, de Lev Dodin să regizeze The Winter's Tale la Maly Drama Theater din St. Petersburg, de Peter Brook la Bouffes du Nord să regizeze Andromaca. În 2000, Festivalul Cehov l-a invitat pe Donnellan să înființeze un grup de actori la Moscova. Printre spectacolele lor de astăzi se numără Boris Godunov, Twelfth Night, Three Sisters și The Tempest. De asemenea, la Moscova are relații strânse cu Balshoi, unde a regizat Romeo și Julieta și Hamlet. În 2008 a fost codecorat cu Premiul Charlemagne, alături de Craig Ventner și arhiepiscopul Desmond Tutu. Declan Donnellan a fost premiat în mai multe orașe, inclusiv Moscova, Paris, New York și a fost distins cu titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres pentru creația sa în Franța. Este președinte al fundației Confederației teatrului rus. Cartea sa, Actorul și ținta, publicată prima dată în 2001 în limba rusă este tradusă în foarte multe limbi, inclusiv în limba română. Filmul său, Bel-Ami, co-regizat cu Nick Ormewod, a fost lansat în 2012.

„Fondator, împreună cu Nick Ormerod, al Cheek by Jowl, director asociat al Teatrului Naţional din Londra, invitat de Claudio Abbado să facă Falstaff la Salzburg, de Lev Dodin la Maly Drama Theater, de Peter Brook la Bouffes du Nord, de Chekhov Festival la Moscova, Declan Donnellan primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor, pentru excelenţa creaţiei sale şi pentru dialogul pe care l-a impus între artiştii culturilor europene.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Raiffeisen Bank

EIMUNTAS NEKROŠIUS (n. 1952) a absolvit Institutul de Teatru Lunacharski din Moscova în 1978. A lucrat la Teatrul de Stat pentru Tineret din Vilnius (1978-1979) şi la Kaunas Drama Theatre (1979-1980). În 1980 revine la Teatrul din Vilnius unde colaborează pentru mai multe producţii: Pătratul de Yeliseyev, Pirosmani, Pirosmani (1981), Dragoste şi moarte în Verona de Antanėlis şi Geda (1982), O zi mai lungă decât veacul de Aitmatov (1983), Unchiul Vania de Cehov (1986) şi Nasul de Gogol (1991). Toate spectacolele sale s-au bucurat de distincţii la festivalurile din Lituania și statele baltice. În 1994, Nekrošius a primit premiul Regizorul anului din partea Uniunii Teatrale din Lituania, iar Uniunea Teatrelor din Europa i-a acordat Premiul New European Theatre Realities pentru spectacolul Mozart şi Salieri, Don Juan, Plaga. În 1997, Nekrošius a creat una dintre cele mai de succes producţii ale sale, Hamlet de Shakespeare, care a fost jucată la aproape toate marile festivaluri europene, câştigând numeroase premii. În 1998 înfiinţează teatrul-studio Meno Fortas, pentru care lucrează ca regizor artistic. În 1999 a regizat Macbeth de Shakespeare, iar în 2001, Othello, care a avut premiera mondială la Veneţia. În 2002 a regizat prima sa operă, Macbeth de Verdi, la Teatro Comunale din Florenţa. În 2003, Nekrošius pune în scenă Anotimpurile, bazat pe poemul epic al marelui scriitor lituanian Kristijonas Donelaitis şi Livada de vişini de Cehov, având premiera la Moscova, spectacol lăudat de criticii ruşi ca fiind cea mai memorabilă producţie a piesei lui Cehov din ultimii zece ani. Anul 2008 marchează premiera spectacolelor Anna Karenina la Emilia Romagna - Teatrul din Modena şi Legenda invizibilului oraş Kitez, regizată atât la Teatro Lirico din Cagliari, cât şi la Teatrul Bolshoi din Moscova. În 2009 a creat o producţie teatrală la scară mare, bazată pe romanul Idiotul de Dostoievski (pentru proiectul Vilnius, Capitală Europeană a Culturii), care a primit Premiul Golden Stage Cross pentru Cel mai bun spectacol al stagiunii în Lituania. În 2010 a montat opera Faust de Gounod, la Scala din Milano, iar în 2011 spectacolul Caligula la Teatrul Națiunilor din Moscova și opera Othello de Verdi, la Teatrul Național de Operă și Balet din Lituania. Unele dintre producțiile create mai recent sunt: Divina Commedia de Dante la Meno Fortas Theatre și Paradisul la Teatrul Olimpic din Vicenza (2012), opera Othello la Teatrele de Operă din Bari și Cagliari (2013) și The Book of Job la Meno Fortas Theatre (2014).

„Voce unică în teatrul mondial, Eimuntas Nekrošius primește o stea pe Aleea Celebrităților, pentru forța sa specială de a crea emoția și pentru știința de a reinterpreta marea literatură dramatică, în creații care au devenit referințe ale artelor spectacolului la final de veac și început de mileniu.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: E-On Gaz Romania
Primeşte: Audrius Jankauskas, director compania Meno Fortas Theater

Emmanuel Demarcy-Mota s-a născut la 19 iunie 1970, fiul actriței portugheze Teresa Mota și al regizorului și dramaturgului francez Richard Demarcy. În 1988 a fondat Compagnie des Millefontaines, iar din 2002 până în 2008, a fost directorul Centrul dramatic național Comédie de Reims. Din 2008, este directorul Théâtre de la Ville și din 2011, este directorul general al Festivalului de toamnă de la Paris. Printre numeroasele spectacole puse în scenă de DemarcyMota se numără Leonce și Lena, de Büchner (Théâtre de la Commune d’Aubervilliers, 1995-96); Marat-Sade, de Peter Weiss (Théâtre de la Commune d’Aubervilliers, 2000); Șase personaje în căutarea unui autor, de Pirandello (2001); Rinoceri, de Ionesco (Théâtre de la Ville, 2004-06); L’Autre Côté, operă de Bruno Mantovani (Festivalul Musica, Strasbourg, 2006); Zadarnicele chinuri ale dragostei, de Shakespeare (Teatrul Național Dona Maria II din Lisabona, Festivalul Internațional de la Napoli, 2007); Man Is Man, de Brecht (Théâtre de la Ville, 2007); Casimir și Caroline, de Horváth (Théâtre de la Ville, 2010); Victor or Power to the Children, de Roger Vitrac (Théâtre de la Ville, 2012); Alice et autres merveilles, de Melquiot (2015); Stare de asediu, de Albert Camus (2017).

Eugenio Barba, născut în 1936, este o personalitate marcantă a teatrului contemporan. Este regizor, teoretician, creator de școală și fondator al legendarului Teatru Odin (1 octombrie 1964). Spectacolele și cărțile sale au influențat generații întregi de regizori, actori și teatrologi. Este și fondatorul Școlii Internaționale de Antropologie Teatrală. 

Prima producţie a Teatrului Odin, Ornitofilene, după un text al autorului norvegian Jens Bjørneboe, a fost prezentată în Norvegia, Suedia, Finlanda şi Danemarca. Eugenio Barba a fost invitat ulterior de municipalitatea din Holstebro, un oraș mic din nord-vestul Danemarcei, să creeze un laborator de teatru. Pentru început, i s-a oferit o fermă veche și o sumă modestă de bani. Astfel, regizorul se hotărăște să mute Odin Teatret la Holstebro.

În 1979, Eugenio Barba fondează ISTA (International School of Theatre Anthropology). A realizat peste şaptezeci de producţii, unele având nevoie de mai bine de doi ani de repetiţii. Printre cele mai cunoscute spectacole ale sale se numără Ferai, Min Fars Hus, Rămăşitele pământeşti ale lui Brecht, Evanghelia de la Oxyrhyncus, Talabot, Kaosmos, Mythos, Visul lui Andersen, Ur-Hamlet şi Don Giovanni all’Inferno.

A publicat, de asemenea, numeroase volume, dintre care amintim: O canoe de hârtie, Teatru – singurătate, meştesug, revoltă şi Pământ de cenuşă şi diamant. A primit titlul de Doctor Honoris Causa la mai multe universităţi de renume (Århus, Ayacucho, Bologna, Havana, Varșovia, Plymouth, Hong Kong, Buenos Aires, Tallinn, Cluj-Napoca) şi a obţinut diverse premii de prestigiu.

„Personalitate unică a teatrului european, Eugenio Barba primeşte în deschidere o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru unicitatea creaţiei sale, pentru ridicarea cercetării la rang de artă, pentru crearea International School of Theatre Anthropology şi Odin Theatre.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: UniCredit Bank

Actor de teatru şi star de cinema rus, aclamat şi pe plan internațional, Evghenii Mironov a participat la mai multe proiecte internaționale de teatru dirijate de regizori ca Peter Stein (Germania), Declan Donnellan (Marea Britanie), Thomas Ostermeier (Germania), Alvis Hermanis (Letonia), Robert Lepage (Canada), Eimuntas Nekrosius (Letonia), Robert Wilson (USA).
Una dintre cele mai importante vedete de film ale Rusiei, Evghenii Mironov a apărut în „Ars de soare” și „Ars de soare 2” a lui Nikita Mihalkov, în „Jurnalul soției sale” şi „Visând spațiul” a lui Alexei Uchitel şi în „August '44” al lui Mihail Ptashuk. A interpretat, de asemenea, roluri principale în numeroase seriale de televiziune, inclusiv în „Idiotul” lui Vladimir Bortko şi „Primul Cerc” al lui Gleb Panfilov.
Născut în 1966 în Sararov, Evgenii Mironov a absolvit Şcoala de Teatru Studio din Moscova (mentor de curs Oleg Tabakov), și s-a alăturat companiei Studio Theatre a lui Oleg Tabakov în 1990 ca actor principal. Din decembrie 2006 Evghenii Mironov deține funcția de director artistic al Teatrului de Stat al Națiunilor.
De două ori câștigător al Premiului de Stat, şi de trei ori laureat al Premiului Naţional de Teatru „Masca de Aur” la categoria „Cel mai bun actor”, Evghenii Mironov este, de asemenea, laureat al „Christal Turandot” (de patru ori), al Premiului Internaţional Stanislavski, al Marelelui Premiu al Festivalul Internaţional de Film de la Geneva, și al multor altora.

Critic şi om de teatru născut în România şi stabilit la Paris din 1973, a studiat la Academia de Teatru și Film București, coleg de generaţie cu regizorul Andrei Șerban. Profesor la I.E.T. (Institut d’Études Théâtrales), la Universitatea Paris III, Sorbonne Nouvelle de la Paris şi la Facultatea de Studii Teatrale de la Universitatea Louvain la Neuve din Belgia. În 1981 publică volumul de referință Costumul de teatru și cartea Brecht ou le petit contre le grand, care va primi Premiul Criticii dramatice pentru cea mai buna carte de teatru a anului. În 1990, împreună cu Michelle Kokosowski, creează Academia Experimentală de Teatru din Paris, pe care o conduce până în 2001, când aceasta îşi încetează activitatea. Este secretar general (1985-1992), preşedinte (1994-2000), apoi președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, membru UNITER, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București și Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi europene. Printre premiile care i s-au decernat de-a lungul timpului menționăm: Premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa de trei ori; Premiul de Onoare al AICT – secția română în cadrul Galei UNITER, 2012; Premiul Special al Festivalului Shakespeare 2012 oferit de Rotary Craiova Probitas și Rotary Craiova. Este membru de onoare al Academiei Române din 2013, co-director al revistei Alternatives théâtrales de la Bruxelles şi director al colecţiei Le temps du Théâtre la editura Actes Sud din Franţa. Cărțile sale au fost publicate în Franța și traduse în numeroase limbi. A scris o trilogie despre legăturile dintre teatru și pictură: Le Rideau, L’Homme de dos și Nocturnes.

Publicații: L’espace Théâtral, Le Costume De Théâtre, Brecht ou le petit contre le Grand, Le Théâtre, Sorties de secours, L’acteur qui ne revient pas, Mémoires du théâtre, Le rouge et or, Peter Brook: de Timon d’Athènes à La Tempête, L’instant Habité, Sarah Bernhardt ou les sculptures de l’éphémère, Le Rideau Ou La Fêlure Du Monde, Notre Théâtre, la Cerisaie, L’homme De Dos, Exercices d’accompagnement, D’Antoine Vitez a Sarah Bernhardt, L’oubli, Nocturnes, La Scène Surveillée, Le Repos, Les Solitaires Intempestifs, Miniatures Théoriques, Shakespeare, le monde est une scène, Shakespeare, Métaphore et pratique du théâtre, Les voyages du comédien.

„Preşedinte de onoare şi preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Director Artistic al Academiei Experimentale de Teatru de la Paris, preşedinte al Premiului Europa pentru Teatru, Secretar General al Uniunii Teatrelor Europene, academician şi profesor universitar la Sorbona, George Banu primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru contribuţia remarcabilă la dezvoltarea teatrului european, în ultimii 40 de ani, a cercetării teatrale, a festivalurilor şi evenimentelor culturale, a academismului în Europa şi în lume.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Farmexim

Gigi Căciuleanu este cunoscut pe întreg mapamondul pentru cariera sa de dansator și coregraf. A dansat în compania Pinei Bausch și a Mayei Plisetskaya, a primit medalia Steaua României în rang de Cavaler, a fost decorat de statul francez cu gradul de Chevalier des Arts et Lettres, iar în 2012 a fost numit Profesor Honoris Causa al Universităţii de Artă din Târgu Mureş. Influenţa cea mai puternică, maestrul absolut, rămâne, însă, pentru el, propriul profesor, Miriam Răducanu, de la care a învățat să vadă și să gândească dansul. Cu un record de peste 300 de spectacole puse în scenă, Gigi Căciuleanu continuă să creeze şi să predea tehnica sa specifică. Sub formă de ateliere şi cursuri magistrale, ţinute în cadrul instituţiilor de prestigiu din întreaga lume, reuşeşte să transmită stilul său original de dans contemporan. Gigi Căciuleanu a fost trimis la dansuri încă de la 4 ani pentru că firea lui i-a făcut pe cei apropiați să-l considere un copil neastâmpărat care trebuie să își consume energia. De-a lungul carierei a ajuns să creeze spectacole pentru cei mai importanţi balerini la nivel mondial: Maya Plisetskaya, Pina Bausch, Svetlana Beriosova, Jean-Christophe Paré, Jean Guizerix sau Wilfride Piollet. A înfiinţat la Paris Compania Gigi Caciuleanu. Între 2001 şi 2013 este coregraf  principal şi director artistic al Baletului Naţional Santiago de Chile. În 2007, sub egida Fundaţiei Art Production, la București trupa Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, cu care dansează până în ziua de azi, în ţară şi în Europa, vede luminile rampei. Dintre spectacolele sale amintim: Stimmung pe muzica Mariei Tănase, Mess around pe muzica lui Ray CharlesVerdi- Requiem, Actos de mor, Cartoons, Saxografia, Alter Mahler, D’ale noastre, Imagine all the people, Mozart steps, Un minut de dans sau Uf !!!.

„Director al Centrului Naţional Coregrafic din Rennes, creatorul Companiei Studioul de Dans Contemporan la Grand Théâtre de Nancy, director artistic al Baletului Naţional din Chile, creator de spectacole, cap de afiş la Paris, Mosciva, Montevideo, Tel Aviv, Santiago, Cardiff, Hamburg, Roma, Gigi Căciuleanu primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru unicitatea creaţiei sale în lumea dansului şi teatrului, sub semnul muzicii şi al poeziei.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: JTI

Dramaturg, regizor, actor. S-a născut în Nagasaki în 1955; în iulie 2009, a fost numit director artistic al Tokyo Metropolitan Theatre, iar în prezent, predă la Tama Art University. Noda a înființat prima sa companie de teatru, Yume no Yuminsha (Dreaming Bohemian), când încă era student la Universitatea din Tokyo, și a produs multe spectacole apreciate.

În 1992, a plecat să studieze la Londra. La întoarcere, în 1993, a pus bazele companiei de producție NODA MAP. De atunci, a creat multe spectacole de succes, precum: Kill, Pandora no kane (Pandora’s Bell), Oil, Akaoni (Red Demon), THE BEE, THE DIVER, The Character, Egg, Gekirin și Footprint Princess. A colaborat cu actorul Kabuki, Nakamura Kanzaburo XVIII, a adaptat piese Kabuki și a regizat producții bazate pe versiuni originale proprii ale unor piese Kabuki, cum ar fi: Tragedy of Togitatsu, Nezumikozo etc. În plus, Noda se implică activ în producții internaționale, colaborând cu actori britanici, thailandezi și coreeni. A câștigat multe premii importante de teatru în Japonia, inclusiv Premiul Asahi (2009). În octombrie 2009, a fost numit Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE), iar în iunie 2011, a fost decorat cu Medalia cu panglică purpurie pentru contribuția sa la educație și cultură. A fost în multe turnee peste tot în lume.

Ioan Holender s-a născut în Timișoara. A fost student al Politehnicii din Timișoara, fiind exmatriculat în timpul celui de-al treilea an de studiu , pentru că a participat la revolta studenților din Timișoara din 1956. Din 1959, Ioan Holender s-a stabilit în Austria, unde a studiat canto la Conservatorul din Viena și a absolvit studiile universitare în 1962. Între 1962 și 1966, a fost angajat ca prim bariton la Teatrul de Operă din Klagenfurt. În 1966 a devenit agent de impresariat artistic și manager muzical și a creat ulterior „Agenția de impresariat artistic Holender”, devenită faimoasă în lumea artistică și contribuind la carierele muzicale internaționale ale multor artiști din Romania. În anul 1988 a fost numit Secretar General al Operei de Stat din Viena și al Volksoper Viena, iar începând cu 1 aprilie 1992 a fost numit Director al ambelor instituții. Ioan Holender a ocupat funcția de Director al Operei de Stat din Viena până în 31 august 2010 și este cel mai longeviv director al instituției. Timp de șapte ediții, a ocupat funcția de Președinte și Director Artistic al Festivalului Internațional George Enescu. Este Consilier Artistic al Metropolitan Opera New York și al Festivalului de Primăvară din Tokyo și realizează emisiunea radio de cultură “kulTOUR mit Holender”

Isabelle Huppert este o actriță franceză care a jucat în peste 100 de filme și în numeroase producții. A câștigat multiple premii pentru cea mai bună actriță: la Festivalul de film de la Cannes pentru Violette Nozière și Pianista, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova pentru Madame Bovary, la Festivalul de Film de la Veneția pentru Une affaire de femmes și La Cérémonie, care i-a adus și Premiul César.

Juriul Festivalului de Film de la Veneția i-a acordat în mod special Premiul Leul de aur. A fost președinta juriului în cadrul ediției cu numărul 62 a prestigiosului Festival de film de la Cannes. Recent, a câștigat câteva premii pentru filmul Elle: Premiul Gotham, Globul de aur, Premiul César și o nominalizare la Oscar. În paralel cu rolurile de film, Isabelle Huppert a urmat și o carieră în teatru, jucând peste tot în lume. A interpretat roluri regizate de unii dintre cei mai mari regizori, precum: Bob Wilson, Krzysztof Warlikowski, Luc Bondy, Claude Régy.

JOËL POMMERAT (n. 1963), a fondat compania Louis Brouillard în 1990. Pune în scenă doar propriile piese și caută să creeze un teatru vizual, în același timp intim și spectaculos. A produs spectacolele Le théâtre (1991), Des suées și Les Evénéments (1994). În 1995 a creat Pôles, primul text pe care autorul îl consideră complet din punct de vedere artistic. Până în anul 2000 s-a concentrat pe cercetare în domeniul filmului, înainte să se îndrepte definitiv spre teatru. La Teatrul Villette Paris a repus în scenă două creații: Pôles, Treize étroites têtes și o nouă producție, Mon Ami. În 2002 a creat Grâce à mes yeux, în 2003 Qu’est-ce qu’on a fait, în 2004 Le Petit Chaperon Rouge, iar în 2005 a creat primul său spectacol pentru copii D’une seule main. După ce compania își mută reședința la Teatrul Național din Chambéry și Savoie, în anul 2006 Joël Pommerat creează Les Marchands (Marele Premiu al literaturii dramatice) și Cet enfant (Premiul pentru Cea mai bună creație în limba franceză). Au monde, Les Marchands și Le Petit Chaperon rouge au fost repuse în scenă la Festivalul de la Avignon în 2006. În 2007, anul în care Je tremble a fost produs, compania și-a mutat reședința la Théâtre des Bouffes du Nord. Regizorul pune în scenă Cet enfant în limba rusă la Praktika Theatre din Moscova. În martie 2008 regizează Pinocchio. În iulie 2008 regizează Je tremble(2) la Festivalul de la Avignon și repune în scenă Je tremble(1). În ianuarie 2010, Joël Pommerat montează Cercles/Fictions (premiul Molière) și scrie libretul pentru opera Thanks to My Eyes, bazată pe piesa lui de teatru cu același nume pentru Festivalul d’Aix din iulie 2011. În octombrie 2010, montează Pinocchio în limba rusă, la Moscova. În 2011 regizează Cendrillon la Teatrul Național din Bruxelles și La Grande et Fabuleuse Histoire du Commerce/Marea și fabuloasa istorie a comerțului la Centrul Național de Arte Dramatice (Comédie de Béthune) din Nord-Pas-de-Calais. În septembrie 2010, Joël Pommerat începe un parteneriat de trei ani cu Odéon-Théâtre de l’Éurope și unul de cinci ani cu Teatrul Național din Bruxelles. În 2011 produce Ma Chambre froide și obține premiile Molière des compagnies și Molière de l’auteur francophone. Pentru spectacolul La Réunification des deux Corées regizat în anul 2013 și pentru proiectul Cities on stage/ Villes en scène obține Premiul Beaumarchais/le Figaro pentru Cel mai bun autor, Premiul pentru cel mai bun spectacol la Palmarès du Théâtre și Premiul pentru Cea mai bună creație în limba franceză. În 2015 a primit Premiul pentru cea mai bună creație mondială la International Opera Awards pentru regia operei Au monde.

„Noua stea a artelor spectacolului în spațiul francofon, Joël Pommerat primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru conceptul de spectacol total în teatru și operă pe care l-a dezvoltat, prin textul propriu, actorii, muzicienii, costumele, care nasc împreună, sub mâna lui, într-un spațiu gol – Miracolul.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: BRD Groupe Société Générale Primește: Chloe Becqueriaux, responsabil misiunea pentru carte – Institutul Francez București

Kazuyoshi Kushida (n. 1942), este actor, regizor și director artistic al Matsumoto Performing Arts Centre. După ce studiază la școala de actorie Haiyu-za, în anul 1965 se alătură companiei de teatru Bungaku-za. Un an mai târziu înființează compania Jiyu Gekijo împreună cu Makoto Sato, Ren Saito și Hideko Yoshida și începe să realizeze spectacole de teatru tradițional, cele mai cunoscute fiind Maboroshi no Suizokukan (1976), Motto Naite-yo Flapper (1977), Shanghai Rhapsody (1979) și Cusco (1982). Din anul 1985 începe să lucreze pentru deschiderea Bunkamura Theater Cocoon, de la planul arhitectural, până la strategia artistică. După inaugurarea teatrului, în 1989, Kazuyoshi Kushida semnează un contract de franciză cu On-Theater Jiyu Gekijo - pe care continuă să-l conducă – și introduce sistemul de repertoriu. Din acel moment lucrează intens pentru Theater Cocoon și realizează un program prin care o nouă producție a spectacolului Visul unei nopți de vară este pusă în scenă în fiecare an, de un regizor diferit. Ulterior inițiază seria de spectacole Cocoon Kabuki, în colaborare cu faimosul actor Kanzaburo Nakamura XVIII. Din anul 2000 este profesor la Departamentul de Artă Teatrală al Nihon University, iar din aprilie 2003 devine director artistic și administrativ al Matsumoto Performing Arts Centre. În anul 2007 câștigă prestigiosul premiu Yomiuri Drama Grand Prix pentru Cel mai bun regizor, cu spectacolul Tokaido Yotsuya Kaidan–Kita, a șaptea producție din seria spectacolelor Cocoon Kabuki. În 2008 primește Medalia de Onoare (panglică purpurie) din partea guvernului japonez, pentru merite artistice și academice.

„Personalitate care a schimbat fața artelor spectacolului în Japonia, artistul nipon cel mai complex și mai deschis noului și dialogului, Kazuyoshi Kushida primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru unicitatea artei sale, precum și pentru vocația dialogului și parteneriatelor la nivel mondial.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: JTI

Klaus Maria Brandauer (n. 1943) este actor, regizor de film și profesor la Max Reinhardt Seminar în Viena. Aclamat în întreaga lume pentru paleta largă de roluri interpretate atât în film cât și în teatru, Klaus Maria Brandauer este mai bine cunoscut publicului român pentru rolul principal din filmul Mephisto (1982), pentru care a fost distins cu premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes, precum și pentru rolul memorabil alături de Meryl Streep în Out of Africa, ce i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar, pentru Cel mai bun actor în rol secundar. A colaborat cu Burgtheater Vienna din anul 1972, interpretând numeroase roluri principale: Don Carlos, Ferdinand, Tartuffe, Cyrano de Bergerac, Nathan din piesa lui Lessing și mai ales Hamlet, de o sută de ori. A jucat timp de 10 ani rolul principal din spectacolul Jedermann la Festivalul de la Salzburg. După ce a devenit celebru pentru rolul Mephisto în 1982, a mai jucat în filmul James Bond Never Say Never Again, apoi în Out of Africa, White Fang, Streets of Gold, Rembrandt, Introducing Dorothy and Tetro, în regia lui Francis Ford Coppola. În anul 2007, a jucat rolurile principale în spectacolele lui Peter Stein: Wallenstein, Oedipus at Colonos creat pentru Festivalul de la Salzburg și The Broken Jug la Teatrul Berliner Ensemble. Colaborarea cu Peter Stein a continuat în anul 2013, când Klaus Maria Brandauer a interpretat rolul titular din spectacolul Regele Lear de William Shakespeare, cu premiera la Burgtheater Vienna.

„Legendă a artei sale, artistul care a marcat filmul și teatrul mondial la modul profund, prezent în marile spectacole de la Burgtheater și Salzburg, dar și în mult-premiatele filme ale lui István Szabó și Francis Ford Coppola, Klaus Maria Brandauer primește o stea pe Aleea Celebrităților, pentru felul unic și exemplar în care a impus excelența în arta interpretării și creației.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Telekom Romania

Krystian Lupa este un renumit regizor de teatru şi scenograf polonez; câştigător al Premiului Europa pentru Teatru (Premio Europa per il Teatro) în 2009. Considerat un gigant al teatrului, Lupa face parte dintre marile personalităţi ale lumii, printre care îi regăsim pe Harold Pinter, Peter Brook, Ariane Mnouchkine sau Pina Bausch. Câştigător a numeroase premii, printre care Crucea de Merit, acordată de statul Austriac în 2001, şi Ordinul Artelor şi Literelor, acordat de statul Francez în 2002. „Teatrul lui Lupa este unul al extremelor psihologice, pe care el alege să le dezvăluie în vremuri de ipocrizie şi de divertisment ieftin. Lupa ne avertizează: divertismentul ieftin înseamnă oameni ieftini, vieţi ieftine, suflete ieftine, rațiune ieftină, sensibilizări ieftine... Spectacolele sale încep acolo unde întrebările nu sunt puse şi se sfârșesc când tot ceea ce ne caracterizează a fost pus la îndoială. Acest paradox fascinant nu este un simplu mecanism, ci denotă o anumită neputinţă de a defini omul în mod „complet“. Astfel se naşte misterul fiinţei umane, ce înseamnă a fi uman cu sine și cu ceilalți. [...] În lumea organizată a scenei, fiecare individ poartă în interior o contradicţie. El sau ea construieşte castele de nisip, pentru că asta are sens. Personajele se adâncesc în nebunie pentru că nu găsesc niciun răspuns la întrebările referitoare la cine sunt cu adevărat.” Tomasz Man, Notatnik Teatralny, 1999, nr. 18-19 (Mulţumiri Culture.pl)

„Vine din lumea fascinantă a teatrului polonez, care a influenţat creaţia teatrală a lumii. Astăzi, Krystian Lupa primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor, pentru vocea sa unică în teatrul polonez şi mondial, pentru creaţiile sale care au impus în lume Teatrul de Artă.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Adam Mickiewicz Institute

Născut în 1944 în Siberia, Lev Dodin a început să studieze teatrul de mic, la Teatrul pentru Tineri din Leningrad. Imediat după absolvirea liceului intră la Institutul de Teatru Leningrad și studiază cu faimosul regizor și profesor Boris Vulfovich Zon. Debutul lui Dodin ca regizor are loc în anul 1966 cu spectacolul televizat Prima iubire, bazat pe textul scris de Ivan Turgenev. Urmează alte zeci de spectacole montate în diverse teatre din Sankt Petersburg, Moscova și din afara Rusiei. Colaborarea cu Teatrul Maly Drama a început în 1975, cu spectacolul Tâlharul, de Karel Capek. Punerea în scenă a spectacolului Casa, după Abramov, în 1980, a determinat viitorul lui Lev Dodin și a Teatrului Maly Drama. Începând cu 1983, a fost directorul artistic al acestui teatru. Au urmat apoi alte spectacole precum Frați și surori, Împăratul muștelor, Stele în lumina dimineții, Gaudeamus, Demonii, Patima de sub ulmi, Claustrofobia, Chevengur și altele. Spectacolele regizate de Dodin după piesele lui A. P. Cehov formează o tetralogie: Livada cu vișini, Piesă fără titlu, Pescărușul, Unchiul Vania. În 1992, Lev Dodin a fost invitat să se alăture Uniunii Teatrelor din Europa, împreună cu teatrul pe care îl conducea, iar în 1998 Maly Drama devine al treilea teatru căruia i se acordă titlul de Teatru al Europei, după Odeon din Paris și Piccolo din Milano. Lev Dodin este membru al Adunării Generale a Uniunii Teatrelor din Europa. În 1967, Dodin începe să predea actorie și regie. În prezent este profesor la Academia de Stat de Arte Teatrale din Sankt Petersburg, unde conduce Departamentul de Regie. Lev Dodin a format multe generații de actori și regizori și a predat cursuri magistrale la școli de teatru din Marea Britanie, Franța, Japonia și SUA. Mulți dintre regizorii care lucrează în Sankt Petersburg i-au fost elevi într-un fel sau altul. Producțiile și regiile lui Lev Dodin au primit numeroase premii și distincții naționale și internaționale, inclusiv distincții de stat acordate de Rusia și URSS, cum ar fi Premiul Independent Triumph, Premii Naționale Golden Mask și un Premiu Laurence Olivier. În anul 2000, lui Lev Dodin i-a fost înmânat cel mai prestigios titlu al Teatrului European – Premiul Teatrului European, iar în 2011 Rusia i-a acordat Premiul Prezidențial.

„Legendă a teatrului rus, personalitate care a uimit şi continuă să uimească lumea, Lev Dodin primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru creaţia sa, Maly Drama Theatre – Theatre of Europe, pentru inegalabilele sale spectacole şi pentru generaţiile de actori şi regizori pe care i-a format.” (Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Raiffeisen Bank

Luk Perceval şi-a început cariera de teatru în 1979 ca actor la Teatrul Național din Anvers, de unde a plecat după cinci ani, pentru a-şi înființa propria sa trupă independentă, „Blauwe Maandag Compagnie”. Timp de 14 ani a pus în scenă numeroase producții cu „BMCie” și a câștigat mai multe premii. Cea mai importantă producție a sa este maratonul de Shakespeare, „Ten oorlog”. În 1998, Perceval a fost numit director al Teatrului Național din Anvers, pe care l-a restructurat ca „Het Toneelhuis”. În calitate de regizor de operă a lucrat cu Opera de Stat din Stuttgart, Opera de Stat din Hanovra și Opera de Stat la Unter den Linden din Berlin. Producțiile sale „Othello” și „Unchiul Vania” au fost prezentate la festivaluri internaționale de teatru cu mare succes. Din 2005 până în 2008, Luk Perceval a fost director în rezidență la Schaubühne din Lehniner Platz din Berlin, iar din anul 2000, a dezvoltat o serie de filme de teatru bazate pe producțiile sale și a finalizat filmele documentare, „Düsseldorf mon Amour” și „Die verborgene Stadt/Oraşul ascuns”.
Luk Perceval este Director Principal al Thalia, începând cu stagiunea 2009/2010. Începând cu 2008-2011 Perceval lucrează în calitate de director de curs pentru Regie și Teatru la Academia de Artele Spectacolului din Baden Württemberg.
Producția lui „Jeder stirbt allein für sich/Fiecare moare pentru sine” a fost votată drept „Producția anului 2013” de către criticii revistei „Theaterheute”. În 2013, lui Luk Perceval i s-a conferit premiul de teatru german, „Faust” la categoria „regie de teatru”.
În 2015 Perceval a fost onorat cu titlul de „Maestro honoris causa” de către „Konkinklijk Vlaams Muziekconstervatorium” din Anvers. Perceval nu lucrează doar în Germania, ci a pus în scenă în ultimii ani, de asemenea, spectacole în St. Petersburg, Amsterdam, Gent și Munchen.

Stea acordata cu sprijinul: E-On Gaz Romania

Una dintre cele mai cunoscute și apreciate actrițe de teatru și de film din România, Maia Morgenstern s-a născut în 1962, în București, într-o familie evreiască. A studiat la Academia de Teatru și Film, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. În perioada imediat următoare a colaborat cu Teatrul Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola din Îngerul albastru, Kathleen Hogan în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Patul lui Procust, Orient Express ori Patimile lui Hristos. Din 2010, Maia Morgenstern este numită ambasador pentru Alianța Civilizațiilor în România.

Stea acordata cu sprijinul: Raiffeisen Bank

„Creatorul de teatru”, artistul care a fondat și a dezvoltat primul teatru cu adevărat independent din România, dar și cel mai bine cotat actor român de la Hollywood, Marcel Iureș, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru cariera excepțională de artist independent în teatru și film impusă prin calitate și verticalitate!
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Raiffeisen Bank

Martin Hochmeister, n. 1740 – d. 1789, tipograf și librar sas din Sibiu, a învățat meșteșugul tipăririi în tipografia lui Johann Barth din Sibiu. În 1773 a câștigat la loteria imperială 108 florini de aur, cu care a cumpărat în 1777 tipografia Sárdi. În anul 1782 a deschis prima bibliotecă cu cărți de împrumut din oraș. A fondat în 1778 prima revistă de teatru Theatral Wochenblatt. Începând din 1784 a tipărit ziarul Siebenbürger Zeitung, care a devenit în scurtă vreme cel mai citit ziar de către sașii transilvăneni. În 1787 a apărut Hermannstädter Kriegsbote și în 1791 Siebenbürger Bote, gazete editate în spiritul iluminismului. În anul 1787, Martin Hochmeister a solicitat și obținut cedarea clădirii Turnului Gros pentru a se amenaja acolo un teatru orășenesc, primul teatru de pe teritoriul actual al României și unul dintre puținele din Europa de la acea vreme. Sala teatrului a fost construită într-un an de zile, cheltuielile ridicându-se la 24.000 de florini. În luna iunie a anului 1788, s-a organizat acolo primul spectacol de teatru.

„Fondator al primei biblioteci publice, al primei reviste de teatru şi al primelor ziare, reviste şi gazete din Sibiu, Martin Hochmeister primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor în semn de respect pentru construcţia la 1788 în Sibiu a primului teatru de pe teritoriul actual al României.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Henkel
Primeşte: Martin Hochmeister, a VIII-a generaţie

Michael Thalheimer s-a născut în 1965 lângă Frankfurt am Main. Începând cu 1985, a studiat actoria la Berna și a fost angajat ca actor la diverse teatre din spațiul german înainte de a prezenta, în 1997, la Teatrul din Chemnitz, prima sa producție în calitate de regizor. În 20052008, a fost regizor și membru al conducerii artistice a Deutsches Theater din Berlin. Au urmat alte producții regizorale la Burgtheater Viena, Schauspiel Frankfurt, Rezidenztheater din München, Thalia Theater, Théâtre des Amandiers din Nanterre și la Schaubühne Berlin. Începând cu stagiunea 2017/2018, când Oliver Reese a preluat funcția de director al teatrului, Michael Thalheimer este regizor angajat la Berliner Ensemble. La deschiderea sezonului, a pus în scenă „Cercul de cretă caucazian” al lui Brecht. Montările lui Michael Thalheimer au obținut numeroase premii, între care Premiul pentru inovare din partea postului TV 3sat, premiul Friedrich - Luft Berlin, două premii „Masca de aur” la Moscova și mai multe premii Nestroy. Multe dintre producțiile sale au fost invitate la Berliner Theatertreffen, ultima fiind „Medeea” în 2013, precum și la festivaluri internaționale, cum ar fi Salzburger Festspiele, Wiener Festwochen și Festival Iberoamericano de Teatro din Bogotá.

Mikhail Baryshnikov este considerat unul dintre cei mai importanți dansatori ai secolului XX, uimind publicul cu aptitudinile sale fizice și tehnice și cu expresivitatea sa. Cunoscând faima ca dansator de balet clasic, Baryshnikov și-a urmat pasiunea pentru dans timp de peste 50 de ani, lucrând cu diverse discipline ale dansului. În continuare, atinge cele mai înalte niveluri de excelență artistică în multiple domenii - teatru, televiziune, film și fotografie. În prezent, realizează un turneu cu producția Brodsky/Baryshnikov, one-man show regizat de Alvis Hermanis.

Născut în Riga, Letonia, Baryshnikov și-a început studiile de balet la 11 ani. În 1974, a părăsit Uniunea Sovietică, plecând în Occident în căutarea unei mai mari libertăți personale și artistice, stabilindu-se în New York și dansând, de-a lungul anilor, în peste 160 de producții.

Ca actor, Baryshnikov a jucat în numeroase spectacole de teatru, dar și în televiziune și film, câștigând numeroase premii și nominalizări pentru rolurile sale. Mikhail Baryshnikov a fost distins cu majoritatea premiilor importante din domeniul artelor și culturii la nivel mondial. În 2010, a fost numit Ofițer al Legiunii de onoare franceze, iar în 2017, i s-a acordat prestigiosul Premiu japonez internațional pentru teatru și film Praemium Imperiale.

Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea este unul dintre cei mai talentaţi şi iubiţi actori japonezi. Născut în 1955, şi-a făcut prima apariţie pe scenă ca Nakamura Kankuro al V-lea în aprilie 1959 şi îşi păstrează acest nume timp de o jumătate de secol, până în martie 2005 când succede cu numele de Nakamura Kanzaburo în Teatrul Kabuki-za din Tokyo. Ca un actor complet atât în roluri de bărbat („Tachiyaku”) cât şi de femeie („Onnagata”), Kanzaburo este sinonim cu Kabuki în Japonia zilelor noastre, deşi numele de Kanzaburo datează de la mijlocul sec. al XVII-lea şi este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai prestigioase nume ereditare în Kabuki. După adoptarea numelui de Kanzaburo, în diverse oraşe din Japonia, au avut loc ceremonii „shumei” de preluare a numelui, timp de aproape 2 ani, iar în 2008 artistul joacă pentru prima dată în afara Japoniei sub numele de Kanzaburo, la Lincoln Hall Festival, după prima vizită în SUA din iulie 2004, când jucase sub numele de Kankuro, în Boston, New York şi Washington D.C., ca lider al companiei Heisei Nakamura-za. Kanzaburo a jucat alături de cei doi fii ai săi (Nakamura Kantaro al VI-lea şi Nakamura Shichinosuke al II-lea) în 11 spectacole în New York, dintre care primul a fost o interpretare a faimosului dans Renjishi. De asemenea, a jucat în Londra, Anglia (1991), în Stockholm, Suedia (1998), în Lyon, Franţa (2000), în Berlin, Germania (2008) şi în multe alte oraşe din întreaga lume. Pe 5 decembrie 2012, Kanzaburo moare în Tokyo.

„O legendă a teatrului japonez, mai popular decât împăratul însuşi, care l-a declarat bun naţional, Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea, primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru măiestria sa inegalabilă de artist şi pentru dialogul pe care l-a realizat cu alte culturi. În numele familiei Nakamura Kanzaburo, participă la ceremonie domnul Kushida Kazuyoshi.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Takata

Neil LaBute (n. 1963), este regizor, scenarist și unul dintre cei mai controversaţi şi inovatori dramaturgi americani.Criticii au apreciat stilul pieselor sale ca având un ton mizantropic, Rob Weinert-Kendt de la The Village Voice numindu-l „mizantropul încoronat al teatrului american”. Piesele sale au fost traduse şi montate extensiv în Statele Unite ale Americii şi în Europa: Bash: Latter-Day Plays (1999), The Mercy Seat (2002), Autobahn (2003), Fat Pig (2004), Some Girl(s) (2005), In A Dark Dark House (2007), Reasons To Be Pretty (2008), Helter Skelter (2008), Land of the Dead (2008), The Break of Noon (2010), The Furies (2009), In A Forest, Dark and Deep (2011), Lovely Head & Other Plays (2013), Reasons to Be Happy (2013), Money Shot (2014), The Way We Get By (2015). A scris scenariul pentru numeroase filme de lung metraj: In the Company of Men, Your Friends & Neighbors, Nurse Betty, Possession, The Shape of Things, The Wicker Man, Lakeview Terrace, Death at A Funeral, Some Girl(s), Some Velvet Morning, Dirty Weekend, și de scurt metraj: Tumble, After-School Special, Sexting, Denise, Double or Nothing , Bench Seat, Sweet Nothings , BFF, It’s Okay. În 2013, LaBute a câștigat Premiul pentru literatură acordat de Academia Americană de Arte și Litere.

„Cel mai jucat autor dramatic din lume, Neil LaBute primește o stea pe Aleea Celebrităților, pentru capacitatea sa unică de a uimi lumea în teatru și film, precum și pentru forța sa aparte de a inspira și modela tinerii.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: UniCredit Bank
Primește: Ronald E. Hawkins, Jr., Consilier pentru Presă și Cultură – Ambasada SUA în România

Maestru și stăpân al tainelor ce pun împreună corpul, poezia, zborul, lacrima și tot ce-i omenește unit întru frumos, Ohad Naharin, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru miracolul pe care l-a creat la Batsheva Dance Company și pentru pedagogia Gaga, ca limbaj al mișcării!
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: JTI

Peter Stephen Paul Brook s-a născut pe 21 martie 1925 la Londra și este unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru și film din a doua jumătate a secolului XX. A contribuit semnificativ la cercetarea formelor teatrale și a dezvoltat conceptul de spațiu gol în teatru pe care l-a propus și dezvoltat în cartea sa, Spațiul gol, reconfigurând viziunea despre arta spectacolului şi influenţând hotărâtor numeroşi creatori de teatru. Primul spectacol regizat de Peter Brook este Dr. Faustus, la Teatrul Torch din Londra. În 1947 face asistență de regie la Stratford-upon-Avon, pentru spectacolele Romeo și Julieta și Zadarnicele chinuri ale dragostei. A realizat multe montări memorabile după piesele lui William Shakespeare, spectacolul Visul unei nopţi de vară din 1970 fiind considerat de specialişti mai bun chiar decât piesa în sine. În virtutea cercetărilor sale, în ideea explorării creativității umane pleacă la Paris unde, împreună cu Micheline Rozan, înființează Centrul Internațional de Cercetări Teatrale. Pentru a face o cercetare cât mai relevantă, lucrează alături de actori, dansatori, muzicieni și alți artiști de naționalități diferite cu care călătorește și realizează o serie de experimente artistice în Orientul Mijlociu și Africa. A creat până în 2008 la Bouffes du Nord Paris, sediul explorărilor sale. Printre spectacolele de referinţă ale lui Peter Brook se numără Hamlet (1955), Marat/ Sade (1964), Orghast la Persepolis (1971–1972), Conferinţa păsărilor (1979), Furtuna (1990), Tierno Bokar (2004), Marele Inchizitor (2004).

„Personalitatea care a marcat profund viaţa teatrală a secolelor XX şi XXI. Creator al International Centre for Theatre Research, Peter Brook primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru uimitoarea sa capacitate de a reforma gândirea şi creaţia teatrală a lumii în ultimii 70 de ani.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: BRD Groupe Société Générale
Primeşte: Nina Soufy

Peter Sellars a devenit cunoscut la nivel internațional pentru interpretările sale inedite ale unor capodopere artistice și pentru proiectele la care a colaborat cu o paletă foarte largă de artiști creatori.

Printre proiectele sale recente se numără o producție apreciată după Clemența lui Titus (Festivalul din Salzburg, 2017), concertul Vulpița cea isteață realizat cu Filarmonica din Berlin și premiera spectacolului Girls of the Golden West, pus în scenă în colaborare cu John Adams la Opera din San Francisco.

Sellars a fost director al unor mari festivaluri de arte, precum edițiile din 1990 și 1993 al Festivalului din Los Angeles și ediția din 2002 a Festivalului de arte de la Adelaide. În 2006, a fost director artistic al festivalului New Crowned Hope, Viena, unde, cu ocazia aniversării a 250 de ani de la nașterea lui Mozart, a invitat artiști din diverse zone culturale să creeze lucrări noi în domeniile muzică, teatru, dans, film, arte vizuale și arhitectură.

Este profesor al Catedrei de arte și culturi ale lumii din cadrul Universității din California. Sellars a primit Bursa Fundației MacArthur, Premiile Erasmus și Gish și este membru al Academiei Americane de Științe și Arte. În 2014, i s-a acordat prestigiosul Premiu Polar pentru muzică, iar Musical America l-a numit Artistul anului.

„D-nul Stein – cea mai mare stea a regiei germane de după război, liderul Schaubühne din Berlin în zilele sale de glorie din anii 1970, şi copilul-minune adulat de critici, transformat apoi în defăimătorul auto-exilat al sistemului teatrului german [...] În 2000, el a pus în scenă în integralitate opera lui Goethe, Faust, într-o producție de 21 de ore care (deşi biletele costau 265 dolari) s-a jucat cu casa închisă, timp de un an și jumătate, la Hanovra, Berlin și Viena.” Jonathan Kalb, New York Times, 1 iulie 2007. Având o experienţă de peste 50 de ani ca regizor de teatru, câştigător al Premiul Europa pentru Teatru în 2008, Peter Stein este recunoscut pentru amploarea viziunii sale teatrale, rigoarea cercetării sale, inventivitatea sa scenografică şi capacitatea de a-şi reînnoi continuu arta. Printre montările sale mai recente amintim: Medea de Euripide (jucată la Siracuza şi Epidaur), Electra de Sofocle (Epidaur şi New York), Demonii de Dostoievski (Ateliers Berthier, Paris) şi operele Falstaff de Verdi (Opera din Lyon) şi Don Giovanni de Mozart (Chicago), Castelul Prinţului Barbă Albastră de Bartok (Scala din Milano), Lulu de Alban Berg (Viena, Lyon şi Milano). „Din momentul în care am văzut premiera la Londra, acum 50 de ani, mi-am dorit să pun în scenă Întoarcerea acasă. Este probabil cea mai întunecată piesă a lui Pinter, un text care pune în discuţie pericolele profunde care se găsesc în relaţiile umane, şi mai ales în precarele relaţii dintre sexe.”
Peter Stein

„Unul dintre cei mai aclamaţi regizori de teatru şi operă din lume, creatorul fenomenului Schaubühne, Peter Stein primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru felul unic în care a regândit arta regiei de teatru şi operă la final de veac şi început de mileniu.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Institutul Cultural Român

"Artistul care a prezentat creațiile sale în peste 50 de țări ale lumii, din nevoia de a se regăsi pe sine, Philippe Genty, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru marile călătorii artistice pe care le-a făcut în lumile exterioare și lăuntrice, de la „Călătorul imobil” până la „Oceane și utopii”!"
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: TV5Monde

Personalitate creatoare complexă, actor de teatru și de film, regizor și autor, Pippo Delbono s-a născut în 1959 în Varazze (Italia), fiind cunoscut, în special, pentru activitatea sa desfășurată pe scena de teatru, alături de compania care-i poartă numele, ce s-a impus în întreaga lume încă din 1987, anul înființării sale. Viziunea nonconformistă despre teatru a lui Pippo Delbono, profund influențată de contactul cu Odin Teatret, Pina Bausch și disciplinele orientale, și-a creat din negarea regulilor și a metodelor o adevărată religie care, propunându-și să înlăture constrângerile convenționale, atacă un nivel subtil al sincerității și al emoției. Pendularea între autobiografie și istorie, eclectismul dintre scheletul superficial al unui musical și premisele textuale ale unui teatru poetic, îmbinarea situațiilor scenice cu fragmente cinematografice ori aplecarea spre singurătatea și izolarea marginalilor societății sunt doar câteva dintre cele mai reprezentative coordonate ale teatrului experimental propus de Pippo Delbono ale cărui spectacole marcante, până în acest moment, sunt Dopo la Battaglia (După bătălie), Orchidee (Orhidee), Vangelo (Evanghelie) și La Gioia (Veselia).

Stea acordata cu sprijinul: Institutul Cultural Român

Dramaturg, poet, eseist și regizor de teatru, Radu Stanca s-a născut pe 5 martie 1920 la Sebeș și a murit la Cluj pe 26 decembrie 1962. Scrie încă de pe băncile școlii și până în 1945 are publicate atât versuri cât și articole și eseuri în diverse publicații printre care: Națiunea Română, Pagini literare (Turda), Lanuri (Mediaș), Afirmarea (Satu-Mare), Familia (Oradea), Gând Românesc, Symposion, Luceafărul, Universul literar. Este student la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj de unde absolvă cu o dizertație despre Problema cititului. Prima sa apariție pe scenă este în rolul lui Farfuridi din spectacolul O scrisoare pierdută în regia prof. univ. Liviu Rusu. Este profesor de Introducere în estetica teatrului la Conservatorul Popular Sibiu. În 1947 i se decernează Premiul Sburătorul pentru manuscrisul piesei Dona Juana. Primul spectacol semnat de Radu Stanca este Căsuța din câmpie de S. Marșak, a cărei premieră a avut loc pe 13 februarie 1949. Printre cele mai importante spectacole puse în scenă în această perioadă amintim Gaițele de Al. Kirițescu - în patru montări diferite, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - în trei montări diferite, Hagi Tudose de B. Delavrancea. La 1 octombrie 1956 se înființează secția germană a Teatrului de Stat Sibiu, la insistențele lui Radu Stanca. Din octombrie 1961 este prim-regizor la Teatrul Național din Cluj și montează aici ultimele sale spectacole: D-ale carnavalului de I. L. Caragiale și Unchiul Vanea de A. P. Cehov.

„Patronul spiritual al Teatrului Naţional din Sibiu, Radu Stanca este creatorul noului Teatru din Sibiu în secolul al XX-lea. Primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru opera sa dramatică, pentru activitatea de actor, regizor, poet, eseist şi animator cultural, precum şi ca lider al Cercului literar de la Sibiu.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Banca Comercială Carpatica Primeşte: Irina Albu

Artist, creator și conducător de instituții culturale în Lituania și Federația Rusă, cunoscut prin spectacolele sale în întreaga lume, Rimas Tuminas, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru capacitatea lui unică de a pune împreună măreția și derizoriul, ironia cu amarul, întru slava omului și a lui Dumnezeu!
(Constantin Chiriac)

Denumit Fenomen în multe domenii, una din cele mai marcante personalități artistice ale lumii – regizor, autor, coregraf, artist interpret, sculptor, pictor, video artist, sound și light designer, Robert Wilson, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru inegalabila lui știință de a stârni și naște în artă, Fenomenul!
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Keep Calling

Sidi Larbi Cherkaoui a debutat ca și coregraf în 1999 cu musicalul Anonymous Society de Andrew Wale, iar de atunci a făcut peste 50 de momente coregrafice care i-au adus mai multe premii internaționale. A lucrat cu teatre, opere și companii de balet, lansându-și propria companie, Eastman. Printre cele mai cunoscute proiecte ale sale se numără colaborarea cu regizorul Joe Wright, în crearea coregrafiei filmului Anna Karenina, spectacolul Boléro (co-creat cu Damien Jalet și Marina Abramović) ori Mercy (din Solo for Two) pentru Natalia Osipova și Ivan Vasiliev. Tot în această perioadă, a regizat primul său spectacol de operă, Shell Shock, pentru La Monnaie, pe baza muzicii compuse de Nicholas Lens și a textului scris de Nick Cave. În 2015, a regizat integral prima sa producție teatrală, Pluto, bazată pe seria manga multipremiată a lui Naoki Urasawa și Takashi Nagasaki, și a participat la crearea spectacolului Hamlet de Lyndsey Turner, care l-a avut pe Benedict Cumberbatch în rol principal. Din 2015, Sidi Larbi Cherkaoui este director artistic la Royal Ballet Flanders, unde a creat Fall, Exhibition și Requiem, fiind, de asemenea, și artist asociat la Sadler’s Wells, Londra, și la Théâtre National de Bretagne, Rennes.

Stea acordata cu sprijinul: JTI

Silviu Purcărete, născut în 1950, este regizor de teatru, operă şi film. Și-a început cariera artistică în 1974, în București, și a devenit cunoscut foarte repede pentru creațiile excepționale. În 1986 a pus în scenă un spectacol după piesa Campiello de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru. În perioada 1989-1996 a făcut parte din echipa Teatrului Național din Craiova, unde a pus în scenă producții care au fost apreciate atât pe plan național cât și internațional. În anul 1992 a fost numit director artistic al Teatrului Bulandra din București, iar în anul 1996, a devenit director al Centrului Dramatic din Limoges, Franța, pentru care a produs, printre altele, Orestia, Trei surori și Don Juan. Aici creează și o școală pentru tineri actori. În 2002 înființează propria sa companie teatrală. În 2009, spectacolul Faust, pus în scenă la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, a fost punctul de atracție maximă în cadrul Edinburgh International Festival unde Ofelia Popii a fost distinsă cu Premiul Herald Angel pentru interpretarea rolului Mephisto. În 2012, Silviu Purcărete a debutat ca regizor de film cu producția Undeva la Palilula. Printre cele mai importante spectacole puse în scenă amintim: Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu, Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și W. Shakespeare, Titus Andronicus de W. Shakespeare, Phaedra după Seneca și Euripide, Danaidele și Orestia ambele după Eschil, A douăsprezecea noapte, după W. Shakespeare (Teatrul Național din Craiova), Faust, Calătoriile lui Guliver, D`ale carnavalului (Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu). În afara țării pune în scenă spectacole ca: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti (Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn). Silviu Purcărete a obţinut numeroase premii și distincții: Premiul criticii și Premiul pentru excelenţă artistică al Fundatiei Hamada (Festivalul Internațional de la Edinburgh, 1991); Premiul pentru cel mai bun spectacol străin la Festivalul TransAmériques de la Montreal (1993); Peter Brook Prize pentru cea mai bună regie teatrală (1995); Premiul criticii la Festivalul de Teatru de la Dublin (1996); Premiul special al juriului la Festivalul International Shakespeare, Gdansk (2006). Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.

„Regizor de teatru, operă şi film, director al Teatrului Bulandra, Director al Centrului Dramatic Naţional din Limoges, fondatorul Şcolii de teatru din Limoges – Franţa, Silviu Purcărete primeşte o stea pe Aleea Celebrităţilor pentru marile creaţii făcute la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Naţional din Sibiu, la Teatrul Katona Jozef din Budapesta, Royal Shakespeare Company, Scottish Opera, Nottingham Playhouse, Bonn Opera, Centrul Dramatic Limoges, Wienner Staatsoper şi pentru triumful înregistrat cu creaţiile sale la Festivalurile de la Edinburgh, Tokio, Melbourne, Avignon, Wienner Fest Wochen, Montreal, Glasgow, Sibiu.”
(Constantin Chiriac)

Stea acordata cu sprijinul: Banca Transilvania

„Cel mai bun dramaturg și regizor de limbă chineză din lume” (BBC); „Emblematic dramaturg și regizor de limbă chineză al generației sale” (China Daily); „Regizor de top al Asiei” (Asiaweek). Stan Lai și-a început cariera în Taiwan în anii 80, iar cele 35 de piese ale sale au dat o dimensiune efervescentă culturii teatrale moderne din lumea Chineză. Conform New York Times, piesa Secret Love in Peach Blossom Land/Iubire secretă pe tărâmul piersicilor în floare (1986) este „cea mai populară piesă contemporană de teatru din China”. Despre spectacolul The Village (2008), The Beijing News spune că este „apogeul teatrului din era noastră”. Iar A Dream Like A Dream (2000), spectacolul său extraordinar cu o durată de 8 ore, este considerat de China Daily ca fiind „probabil cea mai bună piesă de teatru în limba chineză de la începuturile timpului”. Piesele lui Lai au la bază o metodă specială de lucru, cu implicarea distribuției și a designerilor, în care scrierea și regizarea textelor devin un proces fluid. Opera sa este fără egal, atât ca mărime, cât și ca profunzime a lumii chineze. Lai are un doctorat în artă dramatică de la Universitatea Berkeley. Cartea sa On creativity (Despre creativitate), este best-seller în China și Taiwan. Este director artistic al companiei Performance Workshop (Taiwan), al Theatre Above (Shanghai) și co-fondator și președinte al Festivalului de teatru de la Wuzhen, China. Cartea sa, Iubire secretă pe tărâmul piersicilor în floare, a fost tradusă în limba română și publicată de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.

Thomas Ostermeier s-a născut în 1968 în Soltau. Între anii 1992-1996 a studiat regia la Facultatea de Actorie „Ernst Busch”, Berlin. Între 1990-1991 a lucrat ca actor la producţia „Faust” a lui Einar Schleef la Facultatea de Artă, Berlin, iar între 1993-1994 a fost director adjunct și actor cu Manfred Karge la Weimar și la Berliner Ensemble. Între 1996-1999, Ostermeier a lucrat ca director artistic al Baracke la Deutsches Theater, Berlin. Din 1999, Ostermeier este regizor rezident și membru al Departamentului Artistic al Schaubühne. A regizat, de asemenea, numeroase producții ca invitat la alte teatre germane, iar în noiembrie 2004, a fost numit curator („artiste associé”) al Festivalului din Avignon; de atunci numeroase dintre producţiile sale au fost invitate la acesta, cel mai recent fiind Richard III, în 2015.
Pe lângă numeroase premii pentru producții individuale, ca de exemplu Premiul Friedrich-Luft (Măsură pentru măsură), Grand Prix de la Critique pentru John Gabriel Borkmann (2009) și Premiul Criticilor din Barcelona (Hamlet, 2009), Thomas Ostermeier a primit în 2011 Leul de Aur al Bienalei de la Veneția pentru întreaga sa operă. Succesul său răsunător la publicul francez și prezența frecventă a pieselor sale în Franța au fost recompensate de către Ministerul Francez pentru Cultură și Comunicare în februarie 2015, când a fost numit Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres.

Tim Robbins (Director artistic - The Actors’ Gang) se numără printre cele mai apreciate și provocatoare voci ale cinematografului contemporan; un talent cu multiple fațete, distins cu premiul Oscar, actor, scenarist, regizor şi producător de filme, cum ar fi Dead Man Walking, Shawshank Redemption, Mystic River, The Player, Bob Roberts, Bull Durham, Jacobs Ladder, Hudsucker Proxy, The Secret Life of Words şi Cradle Will Rock. Mai mult, Robbins a produs teatru în ultimii 35 de ani ca actor, regizor, dramaturg și director artistic al The Actors’ Gang. Robbins a jucat, de asemenea, un rol important în dezvoltarea și extinderea programelor de educație și de sensibilizare ale The Actors’ Gang - programe de artă care au ajuns la sute de copii din școli, dar și la bărbați și femei aflaţi în închisorile din statul California.

Artist respectat și iubit pentru muzica sa, în teatru și film, în industriile culturale, dar și în toate raporturile directe cu artiștii parteneri, Vasile Șirli, primește o stea pe Aleea Celebrităților pentru forța, rafinamentul și unicitatea creațiilor sale și pentru dialogul artistic planetar pe care știe să-l genereze!
(Constantin Chiriac)

Victor Rebengiuc (n. 10 februarie 1933) a absolvit UNATC “I. L. Caragiale” București în 1956, clasa prof. Aura Buzescu și Beate Fredanov.
Roluri în teatru: Jim Curry - Omul care aduce ploaia, Pierre - Nebuna din Chaillot, Walter Lee - Un strugure în soare, Orlando - Cum vă place, Voghin - Copiii soarelui, Bolkonski - Război și pace, Stanley - Un tramvai numit dorință, Brutus - Julius Caesar, Kurt - Play Strindberg, Higgins - Pygmalion, Bubnov - Azilul de noapte, Tipatescu - O scrisoare pierdută, Astrov - Unchiul Vanea, Fundulea - Visul unei nopți de vară, premiul UNITER; Oratio - Teatrul comic, Goering - Mephisto, Pelasgos - Danaidele, Alfred - Vizita bătrânei doamne, Dodge - Copilul îngropat, Pierre - Petru, Lear - Regele Lear, Marat-Sade, Claudius - Hamlet Serebreakov - Unchiul Vanea, Fetisov - Colonelul Pasare, Jevakin - Căsătoria, Willi si Biff- Moartea unui comis voiajor, Caliban-Furtuna, Arthur- Tango, Richard al II-lea - Richard al II-lea, Jerry - Doi pe un balansoar, Legenda Marelui Inchizitor, Toţi fiii mei, Leonida- Conu Leonida, Jourdain- Burghezul gentilom, Contele Almaviva - Bărbierul din Sevilla, Jack Worthing - Ce înseamnă să fii onest, Preobrajenski - Inimă de câine, Publius- Marmură.
Filme importante: Pădurea spânzuraților, regia Liviu Ciulei (film premiat la Cannes, 1965); Tănase Scatiu; De ce trag clopotele, Mitică?; Faleze de nisip; Moromeții, regia Stere Gulea (premii la festivalurile din San Remo-Italia si Santarem-Portugalia); Balanța; Terminus paradis; Niki Ardelean; Medalia de onoare; Câinele japonez.

Stea acordata cu sprijinul: Raiffeisen Bank

Wajdi Mouawad și-a petrecut copilăria în Liban, adolescența în Canada, iar în prezent locuiește în Franța. În 1991, a absolvit Facultatea națională de teatru, iar apoi a adaptat și a pus în scenă piese contemporane și clasice, precum și texte proprii. Între anii 2000 și 2004, a fost directorul artistic al Quat'Sous Theatre, Montreal, apoi al Teatrului francez din cadrul Centrului național de arte din Ottawa până în 2012. Împreună cu companiile sale Abe Carre Ce Carre din Québec și Au Carré de l'Hypotenuse din Franța, Wajdi Mouawad a devenit artist asociat al ediției din 2009 a Festivalului de la Avignon, pentru care a creat „Le Sang des Promesses”, alcătuit din “Littoral”, “Incendies Forêts” și “Ciels / Ceruri”. În ultimii ani, Mouawad s-a dedicat celor șapte tragedii ale lui Sofocle, one-man show-ului “Inflammation du verbe vivre”, dar și noului ciclu teatral “Domestique”, care urmează spectacolului “Seuls / Singuri”, pe care încă îl joacă. În 2016, a pus în scenă „Răpirea din Serai” după Mozart pentru Opera din Lyon. În 2016, a fost numit directorul Teatrului național La Colline, unde a pus în scenă cele mai recente spectacole ale sale: “Tous des Oiseaux” și “Notre innocence”. În calitate de scriitor, în 2012 a publicat cel de-al doilea roman, „Anima”, care i-a adus numeroase premii.