Galerie foto

eu rodin (2) 1024x768

eu rodin (3) 1024x768

eu rodin-1- 400x600

eu rodin-4- 800x600

Eu, Rodin

Eu, Rodin

Regia: Mihai Măniuţiu
Traducerea: Anca Măniuţiu
Decorul: Iuliana Vîlsan, Mihai Măniuţiu
Costumele: Iuliana Vîlsan
Coregrafia: Marc Bogaerts

Cu:
Rodin: Constantin Chiriac
Camile: Esther Cloet

La început a fost visul unui coregraf, acela de a îmbina povestea lui Camille şi a lui Rodin în cadrul unui spectacol în care dansul întâlneşte cuvintele. Muzeul Guggenheim din Bilbao îl invită pe Marc Bogaerts să creeze, în 2002, spectacolul de dans cu Esther Cloet.
Ulterior, datorită sprijinului generos al lui Jan de Maere, autorul Patrick Roegiers a scris, în 2003, monologul Eu, Rodin. Îmbinarea dintre text şi dans s-a realizat la Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu, în regia lui Mihai Măniuţiu.
Traducerea textului este semnată de Anca Măniuţiu. Este un spectacol despre putere şi dragoste, este un dans şi un text despre creaţie şi distrugere. Eu, Rodin înfăţişează confruntarea dintre Camille Claudel şi maestrul şi amantul său, Auguste Rodin. Pe această temă bulversantă, Marc Bogaerts a creat un balet în care Camille, interpretată de dansatoarea Esther Cloet, îsi danseazî relaţia cu Rodin.
Punctul de vedere al lui Rodin, interpretat de actorul Constantin Chiriac, este evocat cu forţă printr-un monolog inedit, scris special de catre Patrick Roegiers. Această întâlnire dintre dans şi cuvânt nu ar fi fost posibilă fără sensibilitatea şi acuitatea vizuală a regizorului Mihai Măniuţiu şi fără imaginaţia fertilă a Iulianei Vîlsan.

Cronici

Mircea Morariu, Familia

Timpul real capata în povestirea lui Rodin o curgere cu totul speciala. Întoarcerea acestuia în trecut este doar subliminal justificativa, nu e marcata de nici o urma de regret. Gratie hipermemoriei si memoriei manipulate, sculptorul recompune filmul relatiei sale cu Camille Claudel în asa fel încât el sa se reafirme înca o data drept creatorul absolut, mai mult decât omul, cel caruia totul îi este permis. În interpretarea lui Constantin Chiriac, senzualul, egolatrul, amoralul Rodin da impresia ca traieste bucuria sustinerii unei conferinte autobiografice. Daca în „Ui-tarea" de la Nationalul clujean, Maniutiu ilustra ideea „uita pentru a te salva", în „Eu, Ro¬din", prin jocul lui Constantin Chiriac, avem ilus¬trarea ideii „aminteste-ti pentru a te adula", ori „rememoreaza pentru a arata ca ti se cuvine dreptul de a fi nemuritor." Mihai Maniutiu exploreaza cu mijloacele artistului ceea ce Bergson numea reamintirea laborioasa. O astfel de reamintire presupune o atitudine tensionata. Evidentierea acesteia e preluata de dansatoarea Esther Cloet, baleri-na înzestrata cu un simt dramatic iesit din comun si care construieste prin evolutia sa o bijuterie artistica ale carei carate superioare înnobileaza întreg spectacolul, se transmit be¬nefic publicului. În tesatura dansului se ascunde un joc pe muchie de cutit, un fel de confirmare-contrazicere a celor rostite. Esther Cloet nu preia cu trupul ei în stapânire doar spatiul fizic al scenei, ci mai cu seama, emotionalitatea si subiectivitatea spectatorului. Aici cred ca trebuie cautat principalul punct de interes al spectacolului, la edifica¬rea caruia contribuie în chip deloc neînsemnat arta scenografei Iuliana Vâlsan.

Florica Ichim, România Libera, iunie 2004

Mai întâi a fost K-mille (vrând sa însemne Camille). Si a fost un spectacol coregrafic semnat de Marc Bogaerts si interpretat de Esther Cloet pentru/la Festivalul de dans contemporan de la Bilbao (2002). Apoi Patrick Roegiers, tot belgian (fotograf, scriitor, critic de arta), a scris un text adaugând un personaj important si a devenit Eu, Rodin si, astfel, i s-a oferit lui Mihai Maniutiu posibilitatea de a-si pune valentele creatoare în slujba unui nou spectacol de teatru-dans, gen cu dublu altoi priincios pentru regizor. Productia, si ea, reuneste, sub egida Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, interpreti apartinând la doua culturi. Eu, Rodin ajunge sa fie expresia unui amestec fericit de sensibilitati care exercita o reala fascinatie asupra privitorului.
Desi titlul a fost schimbat, accentul cade în continuare pe Camille si, pentru ca destinul sau este dramatic, simtamintele puternice si sfârsitul în ceata nebuniei lasa loc pentru expresivitate extrema, dar si pentru ca Esther Cloet este o dansatoare exceptionala. Trupul sau putin baietos nu diminueaza feminitatea, chipul expresiv pastreaza intacta ingenuitatea, iar personajul sau, aparent fragil, rezista îndelung la înfruntarea cu forta granitica a lui Rodin. Esther Cloet, cu studii evidente de balet clasic, îsi dezlantuie expresivitatea trupului eliberat de reguli, dar stapânindu-le alfabetul.

Mihaela Michailov, Observator Cultural

"Moi, Rodin" în regia lui Mihai Maniutiu este un bun spectacol de coregrafie, axat pe doua tipuri de raportare la iubire si la creatie: unul egocentric si distructiv - Rodin (Constantin Chiriac), si celalalt dus pâna la sacrificiul de sine - Camille (Esther Cloet). Este o relatie ilustrata textual (monologul creat de Patrick Roegiers are o încarcatura poetica voit elitista si mai putin dramatica) si sintetizata coregrafic în cele mai fine detalii. Centrul de greutate al spectacolului sta în evolutia personajului feminin (conceput din perspectiva de iubita) si în magnetismul dansatoarei Esther Cloet, o prezenta de o forta si o energie care înseamna în primul rând asumare interiorizata a fiecarui gest si un echilibru perfect între putere si fragilitate.